Criticii literari, istoricii, cititorii pasionati si chiar cititorii ocazionali vor avea cu totii opinii diferite despre cele mai bune romane scrise vreodata. Sa fie oare un roman cu un limbaj figurat frumos, captivant?
Sau unul cu realism crud? Un roman care a avut un impact social imens? Sau unul care a emotionat lumea? Dincolo de aceste intrebari, exista totusi cateva opere literare ce au fost unanim declarate ca fiind adevarate capodopere ale literaturii.
Top 4 cele mai mari opere literare scrise vreodata
-
Anna Karenina -scrisa de romancierul rus Leo Tolstoi, aceasta lucrare de fictiune in opt parti spune povestea a doua personaje centrale: Anna, o femeie casatorita si trista care fuge cu tanarul ei iubit, Konstantin Levin.
Tolstoi aduce in centrul povesti subiecte precum dragostea, durerea si familia in societatea rusa. Romanul a reusit sa schimbe mentalitati, infatisand prejudecatile si greutatile sociale ale vremii cu o emotie vie;
-
Sa ucizi o pasare cantatoare – Harper Lee, despre care se crede ca este unul dintre cei mai influenti autori care au existat vreodata, a publicat doar un singur roman. Aparut in 1960 a devenit imediat un clasic al literaturii.
Romanul examineaza rasismul in sudul Americii prin ochii mari si inocenti ai unei fete destepte pe nume Jean Louise („Scout”) Finch. Personajele sale emblematice, in special avocatul si tatal simpatic si corect Atticus Finch, au servit drept modele si au schimbat perspectivele in Statele Unite intr-o perioada in care tensiunile legate de rasa erau mari;
-
Marele Gatsby este un roman spus din perspectiva unui tanar pe nume Nick Carraway, care s-a mutat recent in New York City si se imprieteneste cu excentricul sau vecin, Jay Gatsby.
Marele Gatsby ofera o privire din interior asupra Epocii Jazzului din anii 1920 din istoria Statelor Unite, criticand in acelasi timp ideea „Visului American”.
-
Un veac de singuratate spune povestea a sapte generatii ale familiei Buendía si urmareste infiintarea orasului Macondo pana la distrugerea acestuia. In forma fantastica, romanul exploreaza genul realismului magic subliniind natura extraordinara a lucrurilor banale, in timp ce lucrurile mistice se dovedesc a fi comune.
Márquez subliniaza prevalenta si puterea mitului si a basmului popular in relatarea istoriei si a culturii latino-americane.