O familie este rapita si fortata sa faca un sacrificiu imposibil in noul thriller apocaliptic tensionat, intunecat si sufocant al lui M. Night Shyamalan, „Knock at the Cabin”.
M. Night Shyamalan ne inchide intr-o cabina
In Knock at the Cabin, M. Night Shyamalan se intoarce la decorul (aproape) cu usile inchise. Este si cazul filmului sau anterior, uimitorul Old (2021), unde retinerea venea de pe o plaja imposibil de parasit. Dar si intr-o buna parte din Split (2017) sau The Visit (2015). De la acesta din urma, regizorul din The Sixth Sense (1999) a revenit la productii mai modeste din punct de vedere financiar, cu decoruri in general putine si un numar limitat de interpreti, punand mai mult accent pe scenarii bine realizate.
Knock at the Cabin se desfasoara in mijlocul naturii, intr-o cabana in mijlocul unei paduri. Desigur, cateva flashback-uri si tentative de evadare ii permit regizorului sa iasa din acest spatiu limitat (si sa-si caracterizeze cat mai bine personajele), si astfel sa ofere spectatorului momente de respiro, necesare pentru o asemenea opera bazata pe tensiune.
Inca din primele momente, cand il vedem pe masivul Dave Bautista (excelent), cu un pas greoi, apropiindu-se de un copil pe nume Wen (Kristen Cui), este greu sa nu strangi din dinti. Shyamalan nu bate pasul pe loc si ne cufunda imediat intr-o atmosfera sufocanta.
Knock at the Cabin, un thriller terifiant
Pentru ca acest om, care isi spune Leonard, nu este singur. In curand i se alatura alte trei persoane. Impreuna, ei formeaza cei Patru Calareti ai Apocalipsei, care au venit sa le ceara lui Wen si celor doi tati ai sai, Andrew (Jonathan Groff) si Eric (Ben Aldridge), un sacrificiu pentru a salva omenirea.
Cunoastem talentul lui Shyamalan de a provoca fiori (un maestru in arta thriller-ului). Uneori, cineastul a mers pana la a ne speria (aparitia unui extraterestru in Semne, fetita din Al saselea simt, creatura din Satul). Dar rareori l-am vazut plonjand atat de adanc in teroarea intunecata ca in Knock at the Cabin – gandeste-te la supravietuire, nu la jumpscare ca in The Visit.
Cu patru indivizi inarmati care dau buzna intr-o casuta, ideea este infricosatoare pentru ca este plauzibila si prezentata in mod realist. Executia este remarcabila intr-o secventa in care anxietatea creste in crescendo in timp ce victimele stau mult timp cu fata la o usa inainte de a fi atacate fizic.
Si, in sfarsit, motivul acestei interventii si tot ceea ce se va intampla in consecinta creeaza o anumita spaima. Pe de o parte, pentru ca alegerea care i se cere (sa-si ucida tovarasul, tatal sau fiica) este imposibila. La fel ca si alegerea de a-si salva familia sau umanitatea. Pe de alta parte, pentru ca Shyamalan face victime in masa si se joaca pe temeri concrete.
