Alveolita postextracțională este una dintre cele mai neplăcute complicații care pot apărea după o extracție dentară. Popular, este numită și alveolită uscată, pentru că apare atunci când cheagul de sânge care ar trebui să protejeze osul din alveolă (locul rămas după scoaterea dintelui) lipsește, se desprinde prea devreme sau se degradează. Cheagul are un rol esențial: acoperă osul, protejează terminațiile nervoase și creează mediul potrivit pentru vindecare.
Cauzele alveolitei postextracționale
Alveolita nu apare pentru că extracția a fost greșită în mod automat, ci pentru că procesul normal de vindecare a fost întrerupt. Una dintre cauzele frecvente este dislocarea cheagului prin clătiri energice în primele 24 de ore, scuipatul repetat, folosirea paiului sau fumatul.
Un alt factor este igiena orală nepotrivită: dacă zona nu este curățată conform indicațiilor, bacteriile pot influența stabilitatea cheagului. Traumele locale (o extracție dificilă, mai ales la măsele de minte incluse), infecțiile preexistente ale dintelui, anumite medicamente, tulburările de coagulare și contraceptivele orale (prin influența hormonală) sunt și ele asociate cu un risc mai mare.
Tipuri de alveolită
- Alveolita uscată este cea mai cunoscută. Cheagul este absent sau insuficient, alveola arată goală, iar osul poate fi vizibil. Durerea este intensă și poate iradia spre ureche, tâmplă sau gât. De obicei apare la 2–4 zile după extracție, când pacientul se aștepta deja să se simtă mai bine.
- Alveolita umedă sau supurată este asociată cu infecție. În acest caz poate exista secreție, miros neplăcut, gust amar, iar gingia poate fi mai inflamată. Durerea există, dar poate fi combinată cu semne mai evidente de inflamație locală.
Simptome: cum o recunoști
Principalul simptom este durerea care se agravează după extracție, în loc să scadă. În mod normal, disconfortul postextracțional se ameliorează treptat de la o zi la alta.
În alveolită, durerea devine puternică, pulsatilă și persistă, uneori fiind însoțită de respirație urât mirositoare, gust neplăcut, sensibilitate la atingere și dificultate la mestecat pe partea respectivă.
Un alt semn tipic este lipsa cheagului: pacientul poate observa o zonă adâncită, cu aspect cenușiu sau cu os vizibil. Febra nu este obligatorie, dar dacă apare, merită menționată medicului.
Tratamentul alveolitei postextracționale
Tratamentul se face în cabinet și are ca scop calmarea durerii și reluarea vindecării corecte. Medicul curăță delicat alveola, îndepărtează resturile și poate aplica pansamente medicamentoase cu efect calmant și antiseptic. Aceste pansamente pot reduce durerea rapid, însă uneori trebuie schimbate la 1–3 zile, în funcție de evoluție. Se recomandă analgezice și antiinflamatoare conform indicațiilor, iar antibioticele sunt prescrise doar în anumite situații, mai ales dacă există semne clare de infecție.
Acasă, pacientul trebuie să evite fumatul, paiul și clătirile energice. Se poate indica clătirea blândă cu soluții antiseptice după 24 de ore, menținerea unei igiene atente în restul gurii și o dietă moale temporar.
